Cozonacul Ancuța făcut de doamnele de la Codăești

Generații peste generații țin în taină rețeta unui cozonac ce a făcut deliciul multor pofticioși, nu doar dintr-un sat, ci chiar din două județe. Numele cozonacului Ancuța, nume dogmatic, își are obârșia încă de acum câteva decenii și poartă în el mai toată bucuria și vrednicia femeilor dintr-o familie numeroasă din comuna Codăești.

Mame, nepoate, bunici și străbunici au păstrat cu sfințenie aceasta rețetă ca noi să ne bucurăm astăzi de cozonac – desertul de peste ani și ani al tuturor românilor. Nu am întâlnit pe nimeni și sigur nu vom înâlni orișice persoană care să afirme, fie și cu malițiozitate, că o felie de cozonac nu face deliciul oricărei sărbători. Fie Paște, fie nuntă, fie Crăciun, fie Lăsatul de sec, fie pomenire, fie botez, cozonacul va sta țanțoș cum bine îi este locul în capul mesei. În spiritul comuniunii nu vom divulga rețeta în totalitate, ci, mai degrabă, vom povesti și vom oferi sfaturi ca și vouă să vă iasă un cozonac mândru și gustos.

În trecut, alaiul matriarhal format mai toate femeile familiei, cu mic, cu mare, deretica de zori în Săptămâna Patimilor. Încă din ajunul Sfintei și Marii Joi, femeile pregăteau cozonacul. Cu toate cele de trebuință se strângeau la gura unui cuptor în vatra Codăeștiului unde coceau cozonacul pregătit special de sărbătoare. Curate la suflet și la gând, acestea se apucau de frământat numai după ce se spovediseră și se împărtășiseră. Gătite cu evlavie și pioșenie bucatele de sărbătoare aveau să iasă ca după inimile lor.

Rețeta de cozonac ascunde destule taine însă câteva dintre ele le împărtășim după cum urmează: cozonacului de la început la final îi place căldura, deci locul în care se pregătește să fie aproape de arșiță. Până și drojdia se desface tot în lapte călduț. Timpul contează foarte mult și sincronizarea gospodinelor are o precizie mai ceva decât cea a unei echipe de Formula 1. Plămădeala este Geneza de o sacralitate aparte a tuturor cozonacilor și începe cu opărirea unui pumn de făină cu o cana de lapte fierbinte, toate amestecate ferm cât să nu facă cocoloașe. Răcirea face loc apoi drojdiei și încorporării gălbenușurilor, a esențelor și a celor de îndulcit.

A doua etapă importantă este frământatul – îndeletnicire aproape ca un ritual fascinant, un ritual unde toată energia mâinilor împrumută din descântec și din bunătate cocăi. Umplutura cozonacului este variată de la zonă la zonă, însă, cozonacul fără „crema de nucă” e ca veselia fără joc.

Astăzi, la Codăești, acasă la tanti Vica, cozonacul se face ca acum câteva decenii în urmă. Împreună cu iscusitele gospodine ale locului, tanti Vica ne-a pregătit și nouă alesul cozonac. Doldora de umplutură, galbeni ca un bănuț de preț, unși temeinic cu ou bătut cât să nu lase loc „ochiului soacrei” cozonacii sunt gata să între în cuptorul de o culoare albastră desprinsă parcă din seninătatea ochilor unui copil. Nu mai mult de o oră și un sfert vor sta la copt.

Ospățul a fost unul pe măsură și gustul cozonacului așa cum se pregătește el la Codăești va sălășlui mult timp în amintirile noastre.

Ingrediente pentru 2 cozonaci:

• 1000-1200g făina de calitate
• 50g drojdie proaspătă
• 8-10 gălbenușuri
• 600ml lapte
• 250g zahăr
• 200g grăsime (unt, ulei)
• 1/2 linguriță sare

Ingrediente umplutură:

• Nuci
• Zahar
• Cacao
• Rahat
• Vanilie sau rom

Mod de preparare:

Ingredientele trebuie să fie întotdeauna la temperatura camerei.

O mână de făină se opărește cu puțin lapte apoi se amestecă cu drojdia dizolvata. Se încorporează bine și se lasă la dospit până face bulbuci. Aceasta este maiaua.

Faina se amestecă cu maiaua, gălbenușurile, sarea și laptele călduț în care s-a dizolvat zahărul.

Aluatul se frământă un pic, apoi se tot încorporează grăsimea puțin câte puțin. Un aluat de cozonac se frământă energic minim 20-30 de minute.

Se acoperă cu un prosop curat și se lasă la dospit.

Aluatul dospit se împarte în patru părți egale. Fiecare parte se întinde sub forma de foaie prin mișcări ușoare. Foaia se unge cu crema de nuci obținută prin opărirea nucilor cu lapte și amestecate cu cacao, zahăr și arome. Se poate adăuga și rahat tăiat cubulețe sau stafide înmuiate în rom.

Foia se rulează. Din două rulouri împletite se face un cozonac.

Cozonacii se lasă aproximativ o oră în tavă pentru a dospi, iar înainte de coacere se ung cu ou bătut cu puțin lapte. Se pot decora cu bucăți de nucă sau zahăr tos.

Apoi se coc la 170-160 grade Celsius, în cuptorul preîncălzit, până ce sunt frumos rumeniți. După coacere se scot din tăvi și se lasă la răcit.