Găluști cu crupe și mălai cu cireșe ca la tanti Mariana

Pe drumuri bătătorite de oameni cumsecade, pornind în urma unei vremi de final de noiembrie cu o ceață deasă ca smântâna și un frig de te lasă fără de suflu, ajungem în comuna Mironeasa, la invitația făcută de tanti Mariana. Avem a gusta din alese bucate, cum rar s-a pomenit, deoarece ni se grăiește cu voie bună de însăși gazda noastră despre ospățul ce ne așteaptă.

Auzim a dumneaei zicere „treaba-i treabă după om” și ticluim imediat la păstrare vorba cu tâlc. Are să fie grozav aici, ce să mai! Pășim mai apoi în gospodăria pusă la punct, loc ce ne aduce aminte cu vădită sfială și mare dor de bunicii noștri. Suntem „oameni noi la casă veche” și dârza tanti Mariana, numa’ suflet toată, ne primește cu o ospitalitate demnă de consemnat în cele mai simandicoase etichete ce țin de boierie și ospățuri cu dichisală. Și ne povestim, și ne tocmim la depănat rețete, și ne punem de acord cu fel și fel de obiceiuri gastronomice și ne punem și pe gustat, deoarece pofta nu ne mai rabdă. În bucătăria cochetă miroase a femeie gospodină și încep a se pune pe masă feluri și feluri de bunătăți.

Găluștile cu crupe sună inimaginabil de neaoș și ne uităm când la tanti Mariana, când la ceaunul de pe sobă, când la strachina plină vârf. Ei, aceste găluști sunt ce numim noi de când lumea și pământul sarmale. De aceasta dată rețeta este făcută după zicerea gospodinei: Două mâini zdravene de crupe se spală bine în 2-3 ape reci. Apoi, se clătesc cu apă fierbinte și se lasă la înmuiat preț de jumătate de ceas. Într-o tigaie în care s-au înroșit și călit căteva cepe tocate mărunt cu vreo două linguri de bulion se adaugă crupele. Se undește tot, se asudă sub capac, se potrivește cu două linguri de făină albă, sare, chiperi măcinat și cu zarzavat cât încape (ardei gras, morcov, albitură, pătrunjel – toate tăiate fin, tocate, sau rase pe ochiul mare de la răzătoare, unde se cere).

După ce s-a fiert, compoziția este învălătucită generos în foi de varză și frunze de vie. Peste pat de varză acră, tocată mărunt, frecată cu cimbru, vin sarmalele să-și potolească zbanțul la foc mic, mic, preț de o oră. Dichiseala cere ca înainte de a fi date la făcut pe plită, sarmalele să primească o dresură din apă caldă în care s-au scăldat două linguri de bulion și mirodenii. Categoric când sunt gata se servesc cu ardei iute și pâine de casă.

Toate bune, dar să auziți numai de desert: Mălai cu cireșe! Repede, apă cu un varf de sare pe foc, unde mai apoi clocoteala cere încorporată făină albă și mălai. După ce s-a învârtoșat totul se dă la rece și se reia a doua zi pregăteala. Cireșele ghioșate se amestecă împreună cu compoziția, cu miez de nucă tocat gros și se învărte cu chel. Chelul acesta, nu vă gândiți la calviție oameni buni, este doar o completare a compoziției de mălai ce conține apă, zahăr și încă o lingură de făină. Compoziția omogenizată și compactă se potrivește în tavă și se dă în rolă până-i gata, fapt ce se vede la orizontul gătelii, mai pe scurt, la suprafață.

Toate bucatele au fost scaldate cu jin di boghițe și cu vorbele incredibil de spirituale grăite de tanti Mariana. Noi românii avem o expresie – „m-a surprins plăcut”. Ei bine, abia la Mogoșești, la tanti Mariana i-am aflat cu-adevărat sensul. Mulțumim infinit!

Ingrediente:

• 1 bol de crupe
• 2-3 cepe
• 2 morcovi
• 1 rădăcină patrunjel
• 1-2 ardei roșii
• 1 ceașcă mare de ulei
• 2 linguri făină
• 1 cană bulion
• Cimbru
• Sare/piper
• Foi de varză murată sau foi de viță

Mod de preparare:

Crupele de porumb alb (sau chiar din cel obișnuit) se spală bine în vreo două ape apoi se pune apa fierbinte și se lasă la înmuiat cca 30 de minute.

Într-un ceaunel se călesc ușor în ulei ceapa tocată mărunt la care se adaugă 2-3 linguri de bulion. Peste ele se pun crupele scurse de apă, dar și vreo două linguri de făină care au rolul de a lega compoziția. Se amestecă bine și se prăjesc ușor.

Imediat se adaugă rădăcinoasele date pe răzătoare și ardeiul mărunțit, sarea și piperul.
Cu această compoziție se învelesc sarmalele ce se așează pe un pat de varză murată tocată și câteva fire de cimbru. Peste ele se toarnă apa caldă în care s-au dizolvat și vreo doua linguri de bulion.

Se acoperă și se fierb la foc potrivit cca o oră.