Uha – Borșul de pește de pe Valea Prutului, de la Ungheni

Apoi cică dacă vreodată iei o gură din apa Prutului, nici că mai pleci din locurile pe unde curge agale învolburatul râu și te faci frate cu tot ce are mai bun acesta să-ți ofere. Pe malurile lui s-au așezat de-a lungul timpului oameni gospodari, pricepuți cât ziua de lungă și la îndeletniciri brave, dar și la gătit.

Cum peștele este încă din abundență, ne-am strâns cu toții pe mal la un borș pescăresc cu un nume pe cât de neaoș, pe atât de jucăuș: Uha! Influențele de la frații de dincolo de Prut se vâd mintenaș, fix când se pregătesc ingredientele pentru nemaipomenita găteală. Ca rețeta să fie întocmai pregătită ca pe vremea bunicilor, Uhaua se prepară pe malul apei, la foc repede, intens, care spune povești într-o limbă ce numai buștenii o vorbesc.

În ceaunul ăl mare de potolește pofta întregului sat se adună la călit în unt și ulei o trinitate aproape sacră a bucătăriei românești: ceapă multă, morcov și ardei gras. Când sticlesc toate și s-au înmuiat bine, se pune apă și începe a fierbe la foc sprinten. Câteva rădăcini de pătrunjel întreg vin în completarea zamei atât pentru gust cât și pentru a împrumuta din dulceață. După ce numeri de vreo trei ori la rând toți norii care se lasă încă prinși de razele soarelui, pui sucul de roșii și borș de putină cât să fie acreala demnă de a fi numită borș de pește. Somn, crap, caras, chișcar, șalău – are borșul pește, în funcție de ce se prinde în ziua făuririi borșului, se taie în bucăți mari și se adaugă peste învolburata zeamă. Peștele fierbe repede așa că ochii stau numai pe ceaun în tot acest timp. Când foamea este întreținută de înmiresmata găteală, se adaugă smântână din aia grasă și se tocmește în clocot.

Ei bine, până amu’ pare doar un simplu borș pescăresc însă curiozitatea abia începe. Ca peștele să-și păstreze carnea fermă în borș, se pune la toată zeama dreasă un pahar mare de vodkă din cele mai bune. Uha este exprimarea firească după ce se trage în prealabil o dușcă pentru a cădea de acord că marfa-i de calitate. Alcoolul se evaporă rapid și borșul este aproape gata. La final, apoteotic, bucătarul ia un buștean ce a stat pe foc și-l scufundă cu o sfințenie aproape ritualică în ceaunul plin. Sfârâiala dă gust de afumătură și drege borșul într-o manieră aparte. Gustul este inconfundabil, aproape de Dumnezeire, de Iona cel ce a fost frate cu peștele și de minuni de prin aceste locuri cu bucate care mai de care mai îmbietoare.

Uha!! Poftă mare să fie și pe cuvânt că nu v-am spus o poveste perscărească ci o rețetă ce bucură toți mesenii.

Ingrediente:

Avem nevoie de pește proaspăt cât de variat se poate, curățat, spălat și tăiat în bucăți generoase însumând la vreo 5 kg, ceapă, morcov, ardei gras cam jumătate de kg din fiecare, 1 litru suc de roșii, câțiva cartofi tăiați cubulețe, 2 litri de borș de putină, smântână, piper, sare, un cub de unt, o cană de ulei, leuștean cât de mult.

Mod de preparare:

Se călesc legumele în untul amestecat cu ulei, se toarnă apă să ajungă, se fierb potrivit pănă se înmoaie apoi se adăugă sucul de roșii, borșul, peștele, leușteanul, iar acum e timpul pentru…atingerea ineditului. Desfacem o cană de smântână cu zeama din oală/ceaun, pe care o turnăm împreună cu un pahar de vodcă peste zeama respectivă apoi luăm un lemn din foc ars cel puțin pe jumătate, suflăm să nu aibă prea multă cenușă și îl stingem în ciorbă sa dăm o ușoară adiere de fum nobilei găteli. Nu ne rămâne decât sa punem cât zarzavat (leuștean) poftim și să mutăm ceaunul/oala în sala de mese