Gâscă pe varză

Incursiune in Roșcani: de la peisaj rural la gâsca pe varza

Intrarea în Roșcani este foarte pitorească și indiferent de anotimp te face să crezi că pătrunzi într-o lume de basm. Copacii de pe stânga și dreapta drumului sunt un spectacol fie că sunt verzi și dați cu var sau îmbrăcați de zăpadă.

Șoseaua șerpuită oferă peisaje superbe cu viile port-altoi, pădurile din jur și iazurile pline de gâște. Si nu poți să nu te întrebi: oare ce fac sătenii cu atâtea gâște?

Vom afla răspunsul de la tanti Maria care și-a deschis casa și inima pentru a ne povesti despre asta și nu numai. Când i-am trecut pragul prima dată pentru a sta la povești am găsit-o în mijlocul unui proiect de mare amploare: făcea singură 600 de sarmale să le trimită nepoatei în Spania pentru o cumătrie. Prin urmare, bucuroși suntem ca am întâlnit gospodina șefă care ne va găti rețete delicioase în cantități industriale cu o mare lejeritate. Meniul l-a propus chiar tanti Maria: un cuptor de colaci, gâscă cu varză și delicatese pentru copii: chiftele din piept de gâscă.

În timp ce porționa gâsca, tanti Maria ne-a povestit că găștile reprezentau în primul rând  o sursă importantă de hrană pentru locuitorii din Roșcani și de pe Valea Prutului. Si nu numai: și pentru realizarea unor obiecte de uz casnic – perne umplute cu pene pentru zestrea fetelor sau, pur și simplu, o sursă de venit prin comercializarea penelor. Chiar dumneaei avea gâște cu zecile când erau copiii acasă, nevoile erau multe și avea cine să le ducă la iaz. Le tăia într-o anumită perioadă a anului pentru a fi ușor de curățat și numai bune de mâncat.

Rețeta după care ne gătește astăzi o știe de la mama dumneaei, pentru că înainte era mai greu cu cărțile de bucate, iar de internet nici vorbă, așa că fiecare gătea cam cum învăța acasă.

Pentru borșul cu curechi, varză cum spunem noi, avem nevoie de o gâscă, curechi proaspăt, borș de putină. Rețeta este simplă și cuprinde cam ce are omul în gospodărie: se pune gâsca la fiert în apă cât o cuprinde, se chisază o varză proaspătă și ceapa și se pune la grămadă, după care se adaugă morcov, ardei, roșii și, la urmă, borș de putină.

Cât fierbe gâsca, tanti Maria frământă un lighean cu 5 kg făină, dă prin mașină pieptul de gâscă și mai trage câte o fugă la cuptorul de afară să verifice focul. Totul este contra-timp, iar tanti Maria mereu pe fugă, lemnele insuficiente și  consortul dumneaei – ajutorul de bază – nu urmează instrucțiunile corespunzător.

Agitația este la ea acasă, dar toate merg strună, conform planului pe care numai tanti Maria îl cunoaște în detaliu. Cu o ușurință de invidiat, învârte în mână 42 de colaci, pe care îi așază în tăvi presărate cu făină de porumb pentru a fi mai gustoși. Odată încheiat procesul, toată lumea participă încântată la datul în cuptior, după ce acesta a fost probat cu ziar și făină.

Ne întoarcem la adăugat legumele în borș și pregătitul chiftelelor. Cât ai zice „ Acolo o opăreau pe gâsca ale cărei ouă au fost oprite de lelița Leonora” toți colacii sunt scoși din cuptor și chiftelele sfârâie pe plită. Încă puțin și este gata și borșul cu curechi și ne așezăm la masă.

Și când drumul va aduce prin Roșcani, întrebați de tanti Maria, sigur veți avea o experiență inedită: dacă nu primiți un colăcel sigur va alegeți cu o poveste de pe malul Prutului.