Zacuscă

Zacusca de la Românești, de păstrat in cămări pentru timp de iarnă

Valea Prutului este un spectacol al naturii, iar râul în sine o binecuvântare pentru cei care locuiesc în zonă și, a jucat și joacă un un rol important pentru economia locală.

Românești, râul înseamnă și amintiri mai puțin plăcute întrucât au fost deseori inundații și chiar vatra satului s-a mutat, dar tot încântă ochii trecătorilor si bucura inimile agricultorilor. Astăzi ne vom îndepărta puțin de Prut și vom porni către o frumoasă așezare, parcă desprinsă din povești: satul Sărata, la câțiva kilometri de drumul principal și de Prut. Pentru a ajunge acolo străbatem un drum pitoresc, ne bucurăm ochii cu peisaje deosebite: dealuri înverzite, pomi plini de roade, copaci falnici și fauna locală domestică: găini, rațe și gâște gălăgioase.

Ajungem la familia Ioniță recunoscută în zonă pentru legumicultură și suntem nerăbdători să mâncăm ceva gătit din legumele pe care ei le cultivă și comercializează.

Aflasem de altfel că doamna Nicoleta este foarte apreciată și pentru zacusca pe care o gătește. E un proces îndelungat să realizezi o zacuscă după tradiție: cam 2 zile. De aceea nu mai vorbim prea mult, e mai bine să trecem la pregătirea ingredientelor. Avem nevoie de vinete, ardei, roșii, ulei, ceapă, morcov, bulion, sare și piper; dintre cele amintite doar uleiul, sarea și piperul nu provin din gospodăria familiei Ioniță, restul sunt rezultatul muncii lor. Cantitățile? Proporțiile sunt egale dar depind de cate borcane vrei sa pui in cămară pentru iarna lunga ce va sa vină.

Se începe prin a pune vinetele și ardeii la copt la foc de lemne; aici lucrurile se fac în tihnă, cu multă dragoste și respectând cu sfințenie obiceiuri străvechi. Nu are ce căuta nici cuptorul, nici butelia și cu atât mai puțin vreun robot care să toace cele amintite.

Odată încheiată ziua numărul unu, vedem și niște rezultate: avem gata vinetele și ardeii pentru zacuscă; copți, curățați, tocați. Totul se pune la frigider și se lasă până a doua zi când continuă procesul cu tocatul la cuțit al cepei și mărunțitul morcovului.

Până aici a fost mai greu, de acum, odată gata toate ingredientele, se pune ceaunul la pirostie sau pe plită (în funcție de cât de frig și ploios este afară), se înfierbântă uleiul și când sfârâie înseamnă că este momentul să se adaoge ceapa care se lasă până se călește. Se adaugă apoi morcovul și odată pătruns și acesta, toate celelalte ingrediente; se lasă să fiarbă toate la foc lent pe plită. De acum, e pusă răbdarea la încercare. Noi folosim momentul ca să vizităm toate solariile în care cresc în voie legume de tot felul. Doamna Nicoleta nu se desprinde de ceaun pentru că focul trebuie supravegheat și din când în când amestecat pentru a nu arde zacusca. Doamne fereste!

Între timp pregătește borcanele, potrivește capacele și pune la îndemână păturica cu care vor fi învelite după ce s-au umplut borcanele cu zacusca. Căldurica din cuibul pregătit va steriliza borcanele si astfel e sigur ca vom avea toata iarna la îndemână, in cămară, o gustare gustoasă.

Si s-a făcut seară, iar zacusca ce a fiert în voie ore în șir este gata și numai bună (de)gustat sau mâncat pe săturate cum am făcut noi. Ce a rămas de la degustarea noastră, se pune fierbinte în borcane si borcanele să fie porționată atât pentru consumul zilnic, dar și pentru când vin oaspeții în vizită.

In târgurile de prin Valea Prutului găsiți zacuști preparate in casa la foc de lemne care fac deliciul ospețelor sau al unei gustări in familie. Cu atât mai apreciate cu cat timpul si dificultatea de preparare e destul de mare.