Sucuri naturale de fructe de la Prisăcani făcute de George

Ajuns pe meleagurile Prisăcanilor, lași Iașul deoparte cam tot atâta timp cât ai spune o poveste și respirația aproape că palește în fața unei păduri seculare care înnoadă un aer ușor rece. În inima codrului descoperim o poiană ce stă cu fruntea la soare, loc doldora de tufe pline cu coacăze negre și roșii, zmeură și mure. Malul Prutului este fix în buza poieniței și împrumută din bogăția acestuia făcând doar bine solului însetat care liniștește năduful plantației. Cât vezi cu ochii în jur e plin de fructe care aproape pocnesc de dulce, fructe ce abia așteaptă să fie culese și transformate mai apoi în sănătos nectar.

Ne întampină cu bucurie George, om bun ce și-a dedicat timpul și traiul în perfecționarea creșterii plantelor ce vor oferi mai apoi poamele din care iese cel mai bun suc. După ce ne tâlcuiește câteva dintre secretele rodului, ne apucăm mai cu stângăcie noi, ce-i drept, de cules. Migala și grija, bucuria recoltatului și gândul la dulcele nectar ne determină să ne luam oarecum la întrecere pentru a umple coșulețele cu fructe. După ce redefinim ideea de meticulozitate si răbdare, ajungem în curtea lui George unde suntem întâmpinați de toata familia de la mic la mare, pregatită să ajute la obținerea nectarului.

Mașinării sofisticate, demne de un roman SF, se pun în mișcare și primesc hulpave fructele ce se transformă pic cu pic în sucul care deja invită câteva albine la gustat și oferit un tăcut verdict: da, și acum sucul este dulce fix cât trebuie. Gustăm și suntem în același asentiment cu ele. Și sucul curge, și curge, și curge, umplând pahare care primesc cu nesaț nectarul de o culoare cum nu s-a mai văzut nici în vârf de penel ce pictează peisagii de toamnă. Gustul, tihna, oamenii, culorile, locul, toate aceste ingrediente fac din Sucul de fructe de Prisăcani presate la rece bucurie ce potolește setea și lasă loc sănătății.