Ghismana și pelincile domnului, bucate pregătite acasă la familia Coman din Dănești

De-ar fi să punem degetul pe hartă în locul care a dat cele mai sclipitoare minți României, deopotrivă oameni harnici și la lucrat pământul dar și la exprimat varii ideologii ce aveau să schimbe existența noastră ancestrală, Dăneștiul ar fi una dintre localitățile simbol ale intelighenției, ale intelectualității și ale bunului trai.

Astăzi, într-o zi de decembrie care contrazice tot ce știm despre iarnă, o zi cu soare și adieri line, primim toată căldura din sânul familiei Coman, o familie de dascăli ce a ales să rămână peste ani și ani în Dănești și să învețe zeci de generații de copii ce este binele, cum să-l faci și cum să-l prețuiești. Bucate simple, dulci și pline de savoare se titiresc în gospodăria familiei. Totul este mai bun cu miere de albine și, la familia Coman, îndeletnicirea stupilor se face de câteva generații încoace.

Prisca este numită simplu, RAIUL, pentru că dulcele mierii aduce ideea de divinitate pe pământ, mai aproape de oameni. Ghismana este la origini nici turtă, nici tartă, însă le înglobează pe cele două ca gen și se pregătește cu puține ingrediente de bază, de prin bucătărie. Jumătate de litru de lapte bătut se amestecă cu 3 ouă, un pumn și un pic de făină și o lingură mare de miere. Odată amestecate ingredientele, se așază compoziția într-o tavă de preferat din ceramică, unsă fin cu unt și se dă la cuptor cam 45 de minute. Simplitatea iubește gustul bun, dovadă stă și acest dulce local care ne îmbie cu savoare inegalabilă.

A doua găteală își are adânci rădăcini în gastronomia locală și se face de când lumea și pământul înglobând laolaltă toată chintesența Sărbătorii Nașterii Mântuitorului: Pelincile Domnului. Servite în post, în preajma Ajunului Crăciunului, Pelincile Domnului se pregătesc cu suflet curat, cu ingrediente din cele mai simple: nuci, miere, făină, apă, sare și un strop de răbdare. Foi subțiri de turtă se prepară cu apă, făină și un praf de sare, după care se coc pe plită și se lasă la răcit peste noapte. Se tocmește mai apoi un sirop din apă și miere iar turtele răcite se scufundă preț de căteva secunde în dulcea licoare. Alternant, pe foile însiropate se pune miezul de nucă ce a fost dinainte copt în vatră și măcinat mărunt. Ultimul strat va fi musai cel cu nucă.

Mirabila găteală se lasă peste noapte să-și sporească aroma și să se înmoaie până ce deprinde o textură catifelată. Cu nepoți ce vin la colindat, cu bucurie în suflete, cu povești spuse la gura sobei, cu așteptarea Moșului Crăciun, cu turta aceasta ce ne îndulcește existența – cu toate am crescut și ne-om bucura dacă și cei ce vin după noi or face la fel. Sărbători cu liniște și sănătate să fie!

Ingrediente:

Turte:

• 500 g făină
• 250 ml apă
• un praf de sare

Sirop

• 1 l apă călduță
• 300 g miere
• esență rom după gust

Umplutură:

• 1 kg miez de nucă măcinată
• zahăr pentru dulceață
• răzătură de portocală sau lămâie

Mod de preparare:

Din apa călduță, făină și puțină sare se frământă bine un aluat compact. După ce s-a ohnit, se porționează și se formează biluțe care, mai apoi se întind până devin foarte subțiri. Se coc pe plită pe ambele părți și se lasă la răcit. Siropul se pregătește prin încorporarea mierii în apă călduță până aceasta se dizolvă și, după gust se potrivește cu esență de rom. Turtele reci se înmoaie în sirop și, pe un platou de servire, se alternează cu umplutura. Ultimul strat va fi musai de umplutură, care va da fața preparatului. De preferat ar fi ca preparatul să se servească a doua zi după ce s-a ținut la rece.