Tocană cu hribi și brânză de capră ca la Tăcuta

Nu ai cum să ții piept toamnei fără o tocană de bureți pregătită afară, la un ceaun în care se tocmesc la împărtășit arome fel de fel, din mai toate legumele împletite într-un gust captivant. Vremea este dintre cele în care se zice ca nici câinele să nu-l dai din casă, cu ploaie măruntă, cu aer rece, cu un vânt ușor, dar cu mare poftă de bun, poftă ce anulează toate aceste vicisitudini ale lui Brumar.

Focul râde cu zgomot de gerul oarecum potolit și, întețit cum este, primește desupra lui ca un armistițiu, un ceaun mare cât o zi de toamnă târzie. Umplerea se face treptat, însă respectând o logică firească a ingredientelor. Mai întâi uleiul descrie broboane pe marginea ceaunului și sfârâie necontenit. Urmează untul care se adaugă în uleiul deja încins doar pentru a nu se arde – că nu se cade să schimbăm gustul fin al gătelii ce va urma. Ceapa din belșug începe a se căli și, ca într-o împreunare enigmatică, apar roșii cuburi, morcovul ras și gogoșar tăiat milimetric. Potriveala ține mai apoi de gustul bucătarului care presară cu un soi de știință aparte sarea, piperul și un condiment pe care nu l-am auzit din prima, neîndrăznind să mai întrebăm și a doua oară de el și înțelegând tacit că este secret.

Hribii sunt gata curățați și se toacă în bucăți cât să nu se sfărâme. Pentru a fi tocana și mai savuroasă, nu-l lasă mâna pe bucătar și mai îndeasă în ceaunul primitor și un pumn zdravăn de gălbiori. De la el zicere, cică tocana, pe lângă gust va primi și o tentă aurie, ca un apus de noiembrie. Când încep toate a fierbe și a face plăcut tumult în ceaun, ca să potolească văpaia, bucătarul nostru stinge totul cu un pahar de vin spumant. Imediat ce acesta se evaporă aroma de strugure alb va înnobila întreaga găteală. După puțin timp, când toate ingredientele sunt pătrunse, la final se adaugă peste gustosul întreg niscaiva brânză fină de capră, ușor sărată.

Ei, după ce acesta se topește și începe a da gust gătelii putem spune că tocana este gata. Finalul, apoteotic descrie o ploaie – nu una de noiembrie – ci una de mărar pentru a potența și mai tare gustul desăvârșit al tocanei noastre. La omul bun, indiferent de vreme, îi iese tocana de hribi și la marginea codrului și în bătătură.

Vă poftim la masă și vă rugăm cu Tocana de hribi cu brânză de capră, cum se face la Tăcuta!

Ingrediente:

Hribi 1kg, gălbiori 500 gr, 4 cepe, 2-3morcovi, ardei gras 4-5 bucăți, 200gr brânză de capră de cea cremoasă, usturoi după gust, suc de roșii 250 ml, sare, piper, chimen măcinat și cimbru cât să nu fie prea mult, 200 ml vin alb spumant, sec

Mod de preparare:

Se pune ceapa la călit în ulei de floarea soarelui și un pic de unt pentru un plus de gust și, după ce se face translucidă, adăugăm morcovii rași prin răzătoarea cea mare și ardeii tăiați cubulețe. Le lăsăm domol să se înmoaie bine după care adăugăm hribii tăiați cubulețe potrivite. După ce se înmoaie și hribii adăugăm gălbiorii cei delicați, sucul de roșii, vinul și cimbrul. Se mai lasă preț de vreo un sfert de oră, după care le potrivim de sare și piper și, dacă suntem mulțumiți dam oala deoparte și adăugăm brânza împreună cu un cățel-doi de usturoi proaspăt zdrobiți. Garnisim cu patrunjel și mărar verde și servim după plăcere cu mămăligă coaptă sau turte reci.