Borș de fasole cu sfeclă roșie de la doamna Valina

Nici că se cade să înceapă postul fără un borș de fasole prididit cu mai toate legumele de peste vară, semeț fel ce stă mândru pe mesele românilor și, pe bună dreptate, mai că l-am numi mâncarea princeps a națiunii noastre. Nu vorbim în post de afumături, de costițe sau de ciolănașe suculente. Nu, nu se cade!

În schimb vă poftim la Rebricea, la jumătatea drumului ce leagă Iașul de Vaslui, la un borș de fasole parfumat cu cimbru și schimbat la culoare de o nuanță stacojie dată de bălsămia de sfeclă. Suntem acasă la doamna Valina care ne-a primit cu bucurie în bucătăria dumneaei – loc cu alese miresme de toamnă, cu izuri de verdețuri proaspete și cu o căldură parcă transpusă din sufletul ei mare. Ne punem pe gătit imediat cum ajungem doar-doar ce ziua se face acum soră cu noaptea cât ai spune „noiembrie”. Ploaia măruntă este fix invitația la un borș cald savurat alături de cei dragi, deci, cu cât mai repede gătim de terminat borșul, cu atât mai mult avem noi de povestit.

Nu există gospodărie, bordei, cantină, palat, conac boieresc, cârciumă sau orice loc firesc unde să se strângă lumea la masă și să nu fie propus și un borș de fasole. Ba acrit cu borș de putină, ba cu zeamă de varză, cu corcodușe, cu poamă acră – borșul (ciorba) de fasole va da tonul de începere a mesei la români. Iată cum am văzut noi că se face prin aste locuri: Fasolea se pune la înmuiat de când apune soarele și se lasă peste noapte să își tragă apă cât îi e de trebuință. Legumele, care mai de care mai aromate, se potrivesc bine și se curăță cu sârg. Borșul trebuie să fie proaspăt și să îți dea un mic scutur când îl guști – așa ca de la acreală. Apoi se pune nelipsitul cimbru și alte arome, iar pentru final categoric dichiseală de sare și piper.

Din secretele doamnei Valina vă împărtășim faptul că ceapa nu se calește deloc înainte și mai toate legumele participă crude la înmiresmata întâmplare. Fasolea fiartă de dinainte vine în completarea legumelor iar aproape de final, după ce se adaugă borșul cât să dea în clocot, se pun cuburile de sfeclă pentru gust dar și pentru culoare – toate fiind temperate ca simțire la mână. Personajul principal ce tocmește toată povestea este parfumatul cimbru prin împrumutul firesc de aromă și prin vădita prezență. S-ar supăra rău străbunii pe noi dacă vreodată am uita de cimbru la finalul gătelii și bineînțeles de ceapa zdrobită cu pumnul și frecată cu sare ca să meargă numa-numa la borș.

Hai și voi la masă, hai să ne bucurăm de un gust fantastic de bun care ne definește ca valoare culinară și ca bucătărie autohtonă. În încheiere mulțumim gazdei pentru masă și pentru un crâmpei de soare care ne-a făcut ziua mai frumoasă!

Ingrediente:

• Fasole pestrițe
• Ceapă
• Morcov
• Țelină/rădăcină de pătrunjel
• Ardei gras
• Sfeclă roșie
• Ulei
• Borș de putină
• Sos de roșii cu gogoșari făcut în casă
• Sare/piper
• Verdeață: patrunjel/leuștean/ cimbru

Mod de preparare:

Toate legumele se taie cubulețe.

Sfecla roșie se fierbe întreagă, se curăță de coajă și se taie deasemenea în cubulețe potrivite.

Într-o oala cu apă călduță se pune ceapa cuburi, apoi se adaugă rădăcinoasele și se amestecă cât să se înmoaie puțin, după care se pune ardeiul gras sau capia.

După ce au tras câteva clocote, se toarnă fasolea fiartă în prealabil și se completează cu apă la nevoie, cam de o palmă deasupra fasolei. În momentul în care clocotește se pune și sfecla roșie și se toarnă borșul de putină în cantitatea dorită.
Pentru un gust bun se pune musai cimbru, un sos de roșii cu gogoșari, sare, piper și nelipsita verdeață proaspat tocată.