Învărtită ca la Tansa, pregătită de țața Tinca

153 de învățători, nenumărați meșteri olari, sute de oameni curați la sfat și suflet, o mână de muzee locale și o singură învărtită cum nu s-a mai pomenit pe nicăieri – asta a dat comuna Tansa umanității de peste locuri și răstimpuri, de-a lungul existenței sale obștești. Da, după cum bine se cade, azi suntem invitați în comuna Tansa, acasă la țața Tinca, să ne minunăm de o plăcintă care pare simplă la înfățișare, dar care strânge laolaltă tot ce este mai gustos și care-și merită pe deplin locul în capul mesei. De cum întrăm în curtea țățicii, aceasta ne întâmpină cu bucurie și ne povestește cu nostalgie despre familia sa numeroasă din care s-au desprins generații de dascăli ce au modelat valorile celor ce au trecut pragul școlilor de peste tot din Iași și nu numai. Și-apoi, țățica Tinca care are nici mai mulți nici mai puțini de 81 de ani, se pune a se învărti pe un picior, într-un soi de vioiciune magică și începe a pregăti plăcinta care se numește învărtită plus alte bunătăți coapte în cuptorul la fel de cald ca și vocea blândă a dumneaei.

În apă călduță, îndulcită cu ceva zahăr, se desface o nucă de drojdie. Mai apoi, maiua rezultată se unește cu făină și se frământă bine de tot. Frământatul este ajutat cu apă dezmorțită pe sobă și apoi se mai adaugă puțin ulei. Aluatul rezultat se rânduiește într-un lighean încăpător peste care se așterne un ștergar curat. Magia acolo se întâmplă, la cald, iar aluatul va sta uitat vreo jumătate de oră la liniștit. După odihnă, pe o planșă tapetată cu făină, aluatul se împarte în foi fine care se subțiază cât să fie diafane. Apoi, peste foi, cu o pană deasă de gâscă sau c-un penson, se unge din plin cu untură topită ca să se ia coca pale-pale când va fi coaptă. Deasupra se presară din pumn zahăr tos și se tapetează cât să intre fin în aluat. Foaie peste foaie, dar nu mai mult de patru deodată, se clădește coca. Țățica învărte apoi foile și obține un soi de ruladă pe care începe mai apoi a o răsuci în sens contrar, ca o antiteză sacră între gust și textură. Ce va prima oare la rezultatul final…gustul nebănuit de bun sau mușcătura în straturi ce-i va conferi învărtiteti apetisanta savoare? Vom vedea! După ce s-a răsucit și încovoiat aluatul aromat, acesta se va roti sub formă de melc și va fi pus în tavă. Ne îndreptăm către cuptorul de afară, cuptor care e gata să primească învârtita numai când acesta este alb în pântece, la interior, însă încins doar cât trebuie.

Cât timp așteptăm rumenirea învârtitei și a altor plăcinte pregătite de țața Tinca o luăm la pas prin sat spre a vizita muzeele care au strâns laolaltă artefacte la care ne minunăm și ne tot minunăm. După ce am vizitat Muzeul Satului și Muzeul Învățătorului ne-am reîntors în curtea Tincăi unde masa era deja plină ochi cu savuroase placinte: cu mere, cu brânză de oi, în forme de melc și bineînțeles învărtita rumenă și crocantă. Și gustul și textura au făcute cinste acestei simple găteli care poartă cu ea mai toata filosofia unui curs intensiv de patiserie la care țața Tinca ar fi de cel mai înalt rang. Mulțumim pentru căldura cu care ne-ai primit țătică, mulțumim întreg!

Ingrediente pentru 2 învârtite:

• 1 kg făină
• 50g drojdie
• 100ml ulei
• 1 cană untură de porc topită
• 1 cană zahăr tos
• 1 strop de sare
• apă cât cuprinde

Mod de preparare:
Într-un lighenaș se cerne făina cu un strop de sare, iar în mijloc se face un cuib. Acolo se pune drojdia dizolvată cu puțina apă și zahăr.
Se toarnă apa calduță și se începe ușor a amesteca astfel încât să se obțină un aluat nu foarte tare.
Aluatul se frământă tot adăugând uleiul câte puțin. Se frământă până ce aluatul devine elastic și moale.

Lighenașul se acoperă cu un șervet curat și se lasă la dospit cca. o oră.

Aluatul se împarte în două jumătăți egale, iar din fiecare jumătate se întind trei foi (nici foarte subțiri, nici groase). Prima foaie se unge cu untura de porc topită și se presară cu zahăr tos, deasupra vine altă foaie ce se unge cu untura /zahăr, apoi se așează a treia foaie. Toate foile se rulează împreună, iar acest rulou se răsucește puțin (ca și cum ai stoarce rufele) și apoi se rulează ca o cochilie. Deasupra se unge iar cu untură și se presară zahăr.

Învârtita se coace la foc potrivit până ce se rumenește.
La tăiat se vor observa straturile bine definite și gustul absolut delicios.