Turtă cu Julfă, ca la Soci, la doamna Crina

Într-o clipită se poate atinge tot ce este mai aproape de Dumnezeire prin curățenia faptelor, prin bucuria sufletului și mai ales prin închegarea aceasta pur românească de a strânge la masă toți oamenii care îți sunt dragi. Festiv și cu o vădită încărcătură de sărbătoare, astăzi, la Soci suntem invitați să gustăm dintr-un desert tradițional în acorduri de colinde ce prevestesc Nașterea Mântuitorului nostru. Desertul, după cum bine intuiți este Turta cu Julfă sau, după o denumire popular-ancestrală mai este cunoscut și ca Pelincile Domnului. Într-o gospodărie „la ață” cu toate celea puse la punct, străjuită de un motan imposibil de curios și de un câine cu urechile mereu ciulite dar extrem de prietenos suntem invitați să pășim acasă la Crina și Cristinel – gazdele noastre.

Avem a ne bucura de o rețetă care aduce greutate tuturor cărților de bucate și, care practic este un soi de opera magna a bucătăriei moldovenești. Cel puțin cu o zi înainte Carmen a pregătit turtele numai din făina, apă călduță și un praf de sare. Aluatul este baza „foilor” și se prepară prin amestecul ingredientelor povestite. Turtele se fac din foi subțiri de aluat ca batista unei boieroaice și apoi se coc pe plită. Se lasă îndividual mai apoi la răcit peste o noapte și o zi. Umplutura este jumătate poveste, jumătate talent și cât cuprinde – deliciu! Dintr-un kilogram de semințe de cânepă care a fost pisat în chiuă, pus la fiert în 3 litri de apă rezultă o spumă fină cu gust pregnant vegetal. Spuma se adună într-un vas și, printr-o magie se coagulează într-o cremă fină ce va fi amestecată cu miere sau zahar după gust. Pe cel mai elegant platou din casă se alternează ba o turtă subțire, ba câteva linguri de umplutură însiropată până când ultimul strat șade mândru-i de dulcea cremă. Dulcele se dă la rece peste noapte și se lasă să se întrepătrundă atât aromele cât și din „umezeala” cremei. Este numai bun de savurat alături de colindătorii care ne vestesc în prag, prin excelență, primul eveniment din istoria mântuirii care aduce una dintre cele mai mari bucurii ale sufletului – Nașterea lui Hristos. Bucuria să vă fie lumina ce veghează Crăciunul!

Ingrediente:

Aluat:

– 500 gr făină de grâu

– un praf de sare

– apă călduță

Umplutură:        

– 1 kg semințe de cânepă prăjite și apoi pisate

– 3 l apă pusă la fiert

– miere de albine sau zahăr, după gust

– esență de rom/ vanilie, după gust

Mod de preparare:

Cu o zi înainte se pregătesc turtele numai din făina, apă călduță și un praf de sare. Aluatul este baza „foilor” și se prepară prin amestecul ingredientelor până la omogenizare. Turtele fie ele cât se poate de subțiri se coc pe plită. Se lasă îndividual mai apoi la răcit peste o noapte și o zi. Umplutura se pregătește dintr-un kilogram de semințe de cânepă care a fost pisat în chiuă, pus la fiert în 3 litri de apă. Va rezulta o spumă fină cu gust pregnant vegetal. Spuma se adună într-un vas și, printr-o magie se coagulează într-o cremă fină ce va fi amestecată cu miere sau zahar după gust. Pe cel mai elegant platou din casă se alternează ba o turtă subțire, ba câteva linguri de umplutură însiropată. Ultimul strat va fi mereu cel cu cremă. Dulcele se dă la rece peste noapte și se lasă să se întrepătrundă atât aromele cât și „umezeala” cremei. Poftă bună!