Borș sfeclă roșie

Cu vecina mă am bine, nu mă duc și nu îmi vine.

Să mergi la pas prin satele din jurul Iașului este o alegere care îți aparține, să pătrunzi în lumea satului ține de mărinimia sătenilor și de-a cui ești. De cele mai multe ori localnicii sunt deschiși să îți împărtășească de la legendele locale, superstiții până la rețeta cea mai sacră sau acră dacă ești cu cineva din comunitatea lor, de care se simt aproape. Spun rețetă acră pentru că sunt mâncăruri care nouă ni se par delicioase, iar lor li s-a acrit să le mănânce. Totuși, mai sunt gospodine care se dau în lături când vine vorba despre dezvăluirea secretelor din bucătărie, pentru că este ceva ce aparține familiei.

În Andrieșeni călătoria noastră a început pornind din emblematica gară Șoldana cu direcția Buhăeni, dar ne-am abătut de la traseu pentru a poposi oleac’ la Schitul Șoldana.  Ne-am plimbat mult până am fost primiți să poposim în gospodăria dnei Maricica Răuțu care ne-a gătit borș de sfeclă și turtițe pe plită împreună cu cea mai bună prietenă și vecină – Mirela. P. Până să ajungem la dna Maricica, am mai fost prin gospodării și am învățat o zicală interesantă „cu vecina mă am bine, nu mă duc și nu îmi vine”, care totuși nu se aplică în cazul celor două care ne-au gătit.

Doamnele Marcica și Mirela s-au pus pe gătit imediat ce le-am pășit pragul și nu au stat o clipă: cât una a frământat pentru turtițe, cealaltă a curățat și tăiat cartofii, sfecla, morcovii, țelina, ardeii, ceapa pentru borș. Mai întâi au pus apa și cartofii la fiert pentru a-i spumui, după care au adăugat treptat celelalte legume.

Numai bine a crescut aluatul și l-au luat în primire să pună turtițele pe plită cât fierb legumele. Lipiți de sobă, noi urmăream temeinic întreag procesul care din când în când mai era inspectat și de soacra dnei Marcica.

Și uite așa, ne-am dat seama că la sat se gătește mai mult cu inima decât cu gramele, ingredientele se pun după pofta inimii, cât cuprinde, sare după gust și se mai adaugă puțin. Asta a fost confirmat la urmă când Dna Marcica a pus borșul de putină, cât cuprinde… fără o proporție recomandata la cantitatea de apă pe care o pusese la fiert pentru că bineînțeles o pusese „din ochi”.

Odată tras un clocot după ce s-a pus și borșul de putină, prânzul nostru a fost gata. Borșul de cartofi cu sfeclă poate fi servit și cu smântână dacă aveți prin gospodărie și nu este post.

Noi ne-am delectat cu un castron de borş alături de turtele proaspăt scoase din cuptor.