Tochitura moldovenească în satul Ciurbești

Ciurbeștiul este un sat al tradițiilor, începând cu mâncarea, păstrarea diferitor obiceiuri specifice satului românesc, a organizării șezătorilor la care participă femeile satului. Periodic vin vizitatori mai ales din alte colțuri ale României și din Republica Moldova, care apreciază
la Ciurbești tradițiile și bucătăria specifică.

Tochitura moldovenească este specifică zonei noastre geografice, dar este gătită în toată țara. În satul Ciurbești este pregătită în zilele de duminică, când nu este post, la diferite sărbători. Constanța Olaru și Iulia Căliman au gătit prima dată tochitură moldovenească încă din copilărie.

„În gospodărie am avut întotdeauna tot ce este nevoie pentru a găti. Putem spune că într-adevăr gătim BIO. Pentru tochitură folosim carnea de la porcul crescut în bătătură, ouă de la găinile din ogradă, zarzavat din grădina noastră și brânză de la stână”, spune Constanța Olaru. De altfel, tochitura se pregătește la cuptorul cu lemne și se folosesc ceaune vechi de peste 40 de ani. Vinul care se servește la tochitură ori la

mâncărurile făcute de femei este tot din sat. Suprafețele viilor se reduc tot mai mult, dar nu se renunță cu totul la ideea de a avea vinul casei.
„Avem un ritual al nostru. Fără grabă, punând suflet. De asta ies și mâncărurile noastre bune. În satul nostru bunicile și mamele găteau la nunți, la diferite evenimente. Și acum mai preparăm împreună. Caietele noastre vechi cu rețete trec cumva de la mame la fiice, apoi la nepoate. Bucătăria tradițională se învață încă din copilărie”, ne spune Iulia Căliman.

Ingrediente:

– costiță de porc,
– spată de porc,
– 200 g slănină afumată,
– 200 g untură
– 1 kg cârnați de casă,
– 150 g vin alb,
– 1 căpățână de usturoi,
– piper și sare după gust,
– castraveciori murați,
– ouă,
– gogoșari,
– brânză de oi.

Mod de preparare:

Carnea de porc provenită din gospodărie se taie în bucăți mici. La fel se procedează și cu cârnații de casă. Când untura și uleiul sunt încinse, se adăugă bucățile de carne de porc care se întorc pentru a se rumeni bine. Se adaugă vin ce trebuie lăsat un pic să se evaporeze.

Cârnații trebuie rumeniți bine. În același timp, se fac mămăliguța și ochiurile, astfel încât să nu fie ceva mai rece, ceva mai fierbinte.
Apropierea de orașul Iași constituie pentru multe sate o problemă în privința păstrării arhitecturii rurale, a obiceiurilor, a bucătăriei tradiționale. În multe situații cei care cumpără terenuri și case contribuie fără să își dea seama la transformarea satelor în zone dormitor.
Ușor, satele își modifică înfățișarea, populația stabilită în urma acestui fenomen nu are legătură cu tradițiile și istoria locală.

Ciurbeștiul a reușit să își păstreze într-o oarecare măsură arhitectura rurală, tradițiile, bucătăria tradițională. Acest lucru are legătură cu vechii locuitori, oameni mândri de istoria satului. Ciurbeștiul este atestat istoric de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Legenda satului spune că doi frați au venit de peste munți și au decis să își fure neveste. Astfel, la poalele dealului Movilei, ar fi luat ființă Satul lui Ciorbă. Cu timpul, numele ar fi devenit Ciurbești.

La începutul secolului XX, în sat erau 198 de locuitori, 45 de familii. În perioada comunistă, satul Ciurbești a fost colectivizat (1960), iar de la reforma teritorial-administrativă din 1968 face parte din comuna Miroslava.

Tradițiile se păstrează la Ciurbești, în mare măsură, datorită Ansamblului „Ciurbeștenii” din care fac parte locuitori născuți în sat. Rolul lor este unul important în privința conservării arhitecturii rurale, a promovării obiceiurilor și a bucătăriei tradiționale. Este important de menționat faptul că unele femei din sat pregăteau odinioară felurile de mâncare pentru diferite evenimente: nunți, cumătrii, înmormântări.